Revistele școlii
“L`Esprif”
Nimic nu ma indreptateste mai mult sa spun ca omul este plamadit din visuri decat felul in care a luat (re)fiinta revista Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”. De ce? Pentru ca totul a pornit de la o simpla intalnire din vacanţa lui 2005: cativa elevi dintr-o clasa de a saptea isi doreau sa gasească o idee, un proiect, ceva nelamurit… dar care sa le rupa monotonia varstei. Azi sunt deja „pe picioarele lor”, cum s-ar spune – dar si proiectul de atunci a implinit 7 ani de existenta.
Visau cu glas tare si isi descriau tot felul de idei, inghesuiţi pe fotoliile din holul oficial al scolii… iar provocarea aruncata de d-na prof. Mariana Dragomir („faceti o revista a scolii!”) mai ca a fost acceptata. Îmi aduc aminte, cu zambetul pe buze, cum una dintre visatoare, Mara Ţibre, se si gandea la o revista online sau la una care sa ajunga nu in toata tara, nu doar in Europa, ci pe tot globul… Poate nu am ajuns atat de departe fizic, dar sunt sigura ca experientele celor care au participat la revista fie cu articole, fie in redactie, fie la munca organizatorica/de administratie vor ramane in sufletul lor.
Efervescenta inceputului! Credinciosi proverbului „Unde-s multi, puterea creste”, am gasit doritori si din alte clase, de gimnaziu sau de liceu. Am proiectat de la o pauza la alta rubricaturile revistei: ,,Sub lupa timpului ” (articole evocand istoria); ,,Sub zodia fictiunii’’ (orice fel de încercari literare reusite de cei mai mici sau cei mai mari); ,, Punctul pe I’’ (articole de opinie, interviuri); ,,Atingerea muzelor’’ (despre arta, spectacole, manifestari culturale); ,,Picaturi de veselie” (glume, texte hazlii, caricaturi, rebusuri, parodii etc.); „Vocatia europeana” (texte scrise in franceza, spaniola, portugheza, engleza, italiana, latina); „Magia stiintei” (elemente matematice, de fizica, de chimie); „Universul la microscop” (curiozităti - si nu numai – din sfera geografiei sau a biologiei); „Reflector” (informatii despre proiecte, activitati din scoala, reusite ale elevilor si ale profesorilor). Elevele Diana Todericiu şi Stefania Popeniciu au fost atunci „motorul” cautarilor noastre, mereu dornice să investeasca energie, timp, idei, doar pentru ca revista sa prinda viata. Recunosc, sunt o nostalgica, si inca mi-a ramas gandul la mascota propusa de cele două fete pentru revista, „nea Puiu”, un bobocel hazliu, care insa nu a primit simpatia şi adeziunea tuturor celor implicati in proiect.
Si numele revistei a presupus o perioada de cautari febrile: nostalgicul „Floare-albastra” (revista anterioara a liceului, dar cu profil literar) nu mai reflecta dorinta de a „lua pulsul” vietii liceului din toate punctele de vedere. „Botezatorul” a apărut printr-o sclipire ludică: dna prof.Laura Borbe care a luat rapid un creion, o bucatică de hartie si, în climatul creator al salii 20, s-a jucat de-a acrostihul: L=latină, E=engleza; S=spaniola; P=portugheza; R=romana; I=italiana; F=franceza. Si asa a aparut L΄ESPRIF, revista-caleidoscop. Conceptia copertei, realizata de dna prof. de educaţie plastica, Cecilia Istocaci, reflecta si ea dorinta revistei de a surprinde armonios misterul vietii unei scoli: curcubeul, dar si cartile stilizate – simbol al cunoasterii. La acest prim numar al revistei au conlucrat elevii si profesorii; principiul ca ar trebui sa fie un spaţiu de exprimare libera si creativa a ramas valabil pentru toate aparitiile (in 2013 s-a ajuns la nr.13-14). Revista se „face”, se construieste pas cu pas din toate materialele ajunse la redactie… este foarte greu sa iti dai seama care vor fi punctele ei „tari” pana nu se pregateste forma finala pentru tipar. Indiferent ca a ieşit de sub tipar la editurile „Eurodidactica”, „Grinta”sau cea a Casei Corpului Didactic sau in scoala, revista s-a bucurat de recunoastere. A obtinut premiul I, II şi III la Concursul National de Reviste Scolare, faza judeteană, a fost de două ori laureată la nivel national (2006 si 2008).
In incheiere, prefer sa amintesc una din afirmatiile argheziene care, cred, reflecta ceea ce au reusit sa surprinda articolele din revista scolii. Iar titulatura de „scriitor”, acordata chiar si unui elev de clasa a II-a, nu este deloc gratuita – cine a trecut prin „truda” de a pune ideile pe hartie stie ca, uneori, cuvintele sunt mai nastrusnice decat o clasa intreaga de elevi. „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapetesme de cuvinte, de turle si de sarcofagii de cuvinte. Cuvantul construit poate sa aiba gust si mireasma; poate oglindi in interiorul lui profunzimi imense pe-o singura latură construita; el da impresii de pipait aspru sau catifelat, după cum sapa-n lespezi sau se strecoara prin frunze.”